Existenta uriasului templu subteran Damanhur, supranumit Orasul Luminilor, a constituit multa vreme un secret pastrat cu strasnicie. Vastul complex de galerii si domuri subpamantene este cel mai mare din lume si, pana de curand, nici unui intrus nu i-a fost permis accesul aici...
La 30 de kilometri de orasul italian Torino se afla orasul subteran Damanhur, "sediul" comunitatii damanhuriene. Locuitorii sai sustin ca puternica lor baza sociala, spirituala si economica reprezinta un exemplu demn de urmat de catre intreaga omenire. Ei au propria constitutie, propria moneda (credito) si propria limba, folosita in ritualuri. Idealul declarat al damanhurienilor il constituie promovarea libertatii de exprimare si circulatie a ideilor, incurajarea creativitatii si "imbunatatirea sinelui", vazute ca pasi pe calea evolutiei superioare a speciei umane.
Templele lui Damanhur, noua la numar, inaltate pe cinci nivele, a caror opulenta iti taie respiratia. Construite in forma unei carti tri-dimensionale, spunand povestea umanitatii, sunt legate intre ele de sute de kilometri de tunele, toata constructia ocupand 90.000 de metri patrati (pentru a incerca o comparatie, Big Ben are 4500 de metri patrati). "Aceste temple au menirea sa reaminteasca oamenilor ca suntem capabili de mult mai multe decat ne inchipuim si ca in fiecare dintre noi salasluiesc comori ascunse. Trebuie doar sa stim cum sa ajungem la ele" spune Falco, intemeietorul lor.
Istoria Damanhurului mentioneaza: "Primul tarnacop a lovit stanca intr-o noapte calda de august. Era anul 1978: o stea stralucitoare a strabatut, incet, cerul, lasand in urma ei un praf auriu, care s-a asternut pe pamant. Era un semn bun, era momentul prielnic pentru a incepe sapaturile in munte, catre inima Pamantului, pentru a construi un templu cum nu s-a mai construit de mii de ani. Trebuia sa fie facut cu mainile si vointa oamenilor, si nimeni nu trebuia sa stie de asta."
Totul a inceput in anii '60 cand Oberto Airaudi avea zece ani, varsta la care a inceput sa-si aminteasca toate viziunile pe care le avea cu ceea ce el pretinde a fi viata sa anterioara. In acea lume in care traise vedea aceste temple uimitoare si o comunitate care traia intr-o existenta idilica in care toti oamenii lucrau impeuna pentru binele comun. Cu cat treceau anii, cu atat vroia tot mai mult sa construiasca templele marete din viziunea sa.
Oberto, cunoscut mai degraba drept Falco, abia dupa ce si-a intemeiat o cariera de succes ca agent de asigurari strangand banii necesari, a inceput sa caute locul perfect pentru grandioasa sa constructie. In 1977, a ales un deal retras a carui stanci i se pareau suficient de solide incat sa sustina structurile pe care le avea in minte. A construit o casa pe acel deal si s-a mutat acolo impreuna cu cativa prieteni care credeau in viziunile sale. Avand la indemana doar ciocane si tarnacoape, in august 1978 au inceput sapaturile pentru a crea templul lui Damanhur, numit astfel dupa vechiul templu subteran egiptean, numele insemnand Orasul Luminii.
Dupa cum nu aveau permisiune sa sape in acele locuri, de-a lungul timpului au impartasit secretul cu foarte putini oameni. Au fost recrutati voluntari din intreaga lume, lucrand in ture de cate patru ore pe zi, timp de 16 ani, pentru a ridica grandioasa constructie, neavand vreun plan sau schita, doar imaginile din mintea lui Falco. Oamenii din zona au inceput sa afle ce se intampla in acei munti, insa au pastrat la randul lor secretul.
Pana in 1991, aproape toate cele noua camere erau terminate, cu uluitoare picturi pe pereti, mozaicuri, statui, coloane si cupole poleite cu aur, usi secrete si coridoare intortocheate.
Existenta templului subteran a fost facuta publica abia in urma cu cativa ani, de catre un fost membru al comunitatii. De atunci, Damanhur si-a deschis portile si pentru vizitatori. Se poate patrunde in Damanhur printr-o intrare secreta, in spatele careia se afla un labirint de coridoare ce conduc spre o sala imensa, decorata cu simboluri oculte. Deasupra se afla cel mai mare dom de vitraliu din lume, cu un diametru de 10 metri si avand forma unei uriase roti de foc.
Pretutindeni, simbolurile evoca dualitatea existentei - barbat-femeie, bine-rau, Soare-Luna -, podelele sunt decorate cu mozaicuri iar peretii cu figuri in marime naturala, reprezentate dansand si luptandu-se. Toate acestea au fost lucrate exclusiv cu mana, asa cum au cerut intemeietorii. Fiecare incapere simbolizeaza un aspect al existentei: sala metalelor, unde viciul si virtutea duc o lupta fara sfarsit, sala pamantului, cu usile sale solara si selenara, sala oglinzilor si sala apei, unde peretii sunt decorati cu texte initiatice, scrise in limba secreta a comunitatii.
Serpii aurii care traverseaza peretii simbolizeaza "liniile" ce strabat Pamantul ca un urias sistem nervos - idee preluata din teoria meridianelor corpului uman, folosita in acupunctura. "Aceasta comunitate crede in frumusetea interactionarii creative - ne ocrotim si ne modelam reciproc, asemenea pietrelor dintr-un rau" - spun damanhurienii. Exprimarea convingerilor prin arta cantareste la fel de mult ca si credinta insasi.
Aici, femeile si barbatii sunt parteneri egali si isi unesc fortele completandu-se reciproc. Damanhurienii au un mod specific in care "se lupta cu fortele malefice": calatoriile astrale. Nu numai ca exista cursuri de felul acesta la Universitatea Damanhur, dar exista si o incapere speciala rezervata calatoriilor in timp si spatiu.
"Am fost in Egiptul antic si am vorbit cu faraonul - i-am spus sa construiasca o piramida la Dendera. Asa ca, atunci cand vei citi ca a fost descoperita o piramida, vei sti cum a ajuns acolo", povesteste cu nonsalanta o femeie. Persoana care detine cele mai multe dintre secretele comunitatii damanhuriene este Oberto Airaudi, fondatorul Damanhurului, pentru care calatoriile astrale au devenit deja rutina. "Raul este in noi si el trebuie indepartat; din fericire, sta in puterea noastra s-o facem. Daca ne vom folosi in mod rational libertatea, inclusiv pe aceea de a alege, vom evolua spiritual si, o data cu noi, o data cu fiecare individ in parte, si umanitatea va evolua spiritual" - spune el.
Cum simtul responsabilitatii priveste si mediul inconjurator, la Damanhur se construieste o biosfera imensa, un ecosistem cu propriul microclimat, care sa protejeze copacii - "antenele templului subteran". Damanhurienii lucreaza manual matasuri si tesaturi cautate de marii creatori de moda si picteaza tablouri care se bucura de o foarte buna cota pe piata de specialitate. Exista, de asemenea, o puternica linie de export pentru mancarurile si bauturile lor traditionale.
Povestile oamenilor care au renuntat la stilul propriu de viata si au venit la Damanhur pentru a duce aici o existenta spirituala, in comuniune cu natura si cu legile ei, sunt captivante. Sunt oameni care au vandut tot si au venit la Damanhur de departe, in speranta unui nou inceput. Unii au ramas, altii s-au intors dupa o vreme la viata "normala" - cu totii, insa, au avut parte de o aventura unica, au avut ceva de invatat din incercarea de a construi o lume in care conceptele-cheie sunt libertatea de expresie, respectul pentru natura, creativitatea si spiritualitatea
